vineri, 31 iulie 2009

răsărit



nu deschide
prin vînt
păsări invocă
focul ce defineşte

mai liniştitor ca marea
din cînd în cînd
aşezat pe tălpi
gîndul

lîngă mine
cineva îşi mai ţine mîna
aproape cînd
umbra părăseşte

noaptea întoarce cartea
pe cealaltă parte
aştept aşa cum stă locul
suspendat în aripi

atît.

duminică, 19 iulie 2009

experiment:imagini în cuvinte


definitiv uimesc apusurile
şoapte învechite călătoresc
pe pagini de drum se aşează povestea
în turnul decupat din neant
apar secundele multe
se joacă sensuri sclipind
ochii abundă popasuri
la capătul mîinii stă trupul
împovărat
se aşează neantul
atît de mult alb nu poate fi
decît dacă-i nescrisă
finalul deschide coperţi
potcovite de umbre
cu paşii mărunţi
să crezi
e sfatul
unicornului.

fără amprente, noaptea


noapte caldă trupul tău
pale de vînt cu iluzii
decupări de trupuri gînduri dorinţe
urme de vină
în albia zilei secată
viul verdelui pe munţi amuţind
poveşti scrise pe spatele meu
taina uitării deschisă
palmele tale cupe de vin
trupul rotund vegetînd
un sfîrşit
noaptea cea caldă ce coace în toţi
uitare de mîine

joi, 16 iulie 2009

secunde plictisite


am sîngele greu mă leagă de trup mă sufocă
pămîntul pe tălpi cerul din păr
ochii din ape,
am sîngele greu mă leagă
străinii vin pleacă în mine rămîn
braţe cu inima grea
am sîngele greu
ia-mă de mînă şi treci
ai palmele moi din una în alta
am sîngele greu mă lasă acum
pămîntul cu mine
rotund
şi noaptea
jumătate din mine
am pleoapele grele
străini vin pleacă
necontenit traversăm
cînd o iubire cînd alta


miercuri, 15 iulie 2009

demoni fără noi


întîi pun mîinile pe umbra lor
şi tac
apoi expir încet prin ele
şi plîng
contur de trup
fals
nimic

de dimineaţă aceleaşi gînduri
e timpul
să-mi duc la plimbare
destinul.

marți, 14 iulie 2009

e vremea să pictăm copite


a bătut orologiul de zece
pumni, aşa stau anii în pîntecul meu
e vremea abandonului
s-au copt palmele coapsele frunţile
acum se pleacă în munţi
cu albia alături
mică, tot mai mică precum umbra
n-am mîncat de atunci
gestul pare tardiv ca şi rucsacul din spate
căprioarele au gît subţire
copite înalte şi ochii cît mintea
aşa se fotografiază desfrîul
cum se aşează în straturi cartea
la marginea drumului
anii stau vineţi în pîntecul meu
în rucsac am voci înrămate
copile tu taci
e vremea obişnuinţei

sâmbătă, 11 iulie 2009

la cină avem!


mă mulez albastru pe un zîmbet perfect
taci parcă ai fi cucerit atlantida la poker
mîna ta îmi devorează umbra
aproape, mai aproape...
la cină am avut unicorni
tu ştiai că nu suport magia
aşa mi-am agăţat în pîntec golul
of
mă mulez roşu pe scaun
e timpul pentru poveşti
ochii se scurg în pahare opace
nimeni nu tace , nimeni nu vrea
la marginea mesei un dulap
înghite resturi
mă mulez indigo pe suflet
aş dormi cu capul pe podele
beată de drum înapoi
mă mulez carne pe mine
şi urlu
...

la cină avem ....

poveşti cu mere şi dans

ştim cu toţii cum devine viaţa de la un timp
ritual de înghiţit, amorţit ,disecat, uitat, plecat
astăzi n-am fost mai aproape de mîine decît ieri
mi-am cumpărat sandale noi, las alte urme pe unde trec
prin casă mă port lăbărţat
am aceeaşi senzaţie că un om în plus
nu-mi va umple sufletul
mai sper în iubire din obişnuinţă
îmi plăcea finalul poveştii mereu
acum nu-mi mai aduc aminte
nici începutul nici conţinutul unei iubiri
finalul are gust de palme transpirate, gratii, umeri arşi
şi lipsa unui loc unde să-ţi aşezi trupul
aşa cum stă povestea într-o carte


dar astea sînt aiureli de împuşcat amanţi
acum îmi iau trupul
şi mă car în ziua cea mai lungă
acolo cresc mere din palmele tale
eu am trupul roz
şi dansez tribal
iubirea

joi, 9 iulie 2009

cum nu se vorbeşte despre dragoste


e timpul să-mi vorbeşti
spune-mi despre locul unde îţi aşezi răsuflarea
cum se umezesc buzele cînd tragi din ţigară
ca dintr-un trup dorit
povesteşte-mi forme de-a iubi pînă la sînge
deschide-mi coastele şi numară-mi inimile
e vremea luptei
a ruperii de braţe tălpi umeri
a împiertirii în ochi şi-a foamei
e vremea luptei

poveri de doi
numărători impare
o tîmplă
şi-un abis

apoi să-mi spui poveşti
de urcat scări
tramvaie
palme


nu cred că am fost prea coerentă
încă mă joc de-a omida şi rod
din trup spre lumină

marți, 7 iulie 2009

poveşti despre nimic


ţi-aş scrie despre nimicuri
cîte cuvinte încap într-o iubire
cum mi-am amanetat frustrările pentru
felul acela definitiv de a uita seara
despre clipe fără de gust
devorări cu toate simţurile atingeri frisoane
apoi aş rupe tot ce am spus
probablil n-aş încăpea într-un plic
aşa cum nu mi-aş tatua nimic pe dinafară
pînă mîine
vor mai trece vreo două trei iubiri
vor redenumi strada
vor zugravi în culori acute
piane salvamari şi zebre
noaptea se iubeşte
se urlă
se iartă
se moare
nu pot să-ţi scriu
despre cum m-aş îmbrăca în mireasă
şi aş fugi
detest crucile aşa cum nu pot
să mă închei la adidaşi

joi, 2 iulie 2009

cum nu am fost de două ori cîine


am o stare aşa :
imperfecţiuni cu mine şi doi cîini abandonaţi
trag jaluzelele şi urlu
spun poveşti despre amanţii mei
paharele mele
trupurile mele
neîntoarcerile mele
despre cum se stinge lumina
cum se prăbuşeşte tunelul
dar a devenit prea erotic totul şi nu am chef
explicaţiile sînt dezactivate
liftul nu merge
iar vecina de la şapte e în concediu
mîine voi trece pe lîngă uşă ca pe lîngă abator
fluierînd dezinvolt
triumful trenului ce-a mai exclus o haltă
am un chef aşa
să stau în pielea goală şi să nu-mi pese
de toate hainele
ce le-aş fi putut purta

miercuri, 1 iulie 2009