miercuri, 16 februarie 2011

dinspre noapte spre zi

îmi trec mîna prin păr ca şi cum aş alunga ziua,
ceasuri inexacte şi cai albaştri,
noaptea, senzaţia că totul începe cînd oamenii dorm
şi tac,cine să asculte?

simple gesturi,
străzi pustii,
fereastra
şi frigul.

despre iubire nu se vorbeşte, nu ştii ce să spui,
zîmbeşti şi îţi aduci aminte de clipe
zîmbeşti, îţi pui braţele în jurul trupului şi te retragi,
în tine, sau departe, nu le poţi explica de ce
copacii cresc frunze şi abandoneză,
de ce pleci şi îţi urmezi umbra, pînă la lună,
noaptea toate visele au aromă de zăpadă.

goale pahare,
sufletul cald
şi uşa,
a nimănui.

enigme, asta percepi cînd vîntul bate,
miresme de trupuri, de văi şi de alb
iarna ce nu-şi mai aduce aminte de tine, veştede străzi,
cineva ce mai uită şi trece, în ora tîrzie, prin tine
poveşti despre ieri şi caii, albaştri,
în fîntîni parcă ieri, amorţiţi, acum herghelii,
pe piele, pe gînd, pe vis...

dimineţi şi cafea
noaptea ca umbră
aminiri,
uitări...

pentru fiecare noapte există o zi, un echilibru
inuman, oamenii sînt ultimi, cu ei,
departe cerul anunţă furtună, cineva se trezeşte odată cu ea
mirosul de cafea şi aerul greu, zvîcnind în tîmple ultimul vis,
confuzie, omul iubit , somnul ca zid şi nevoia de a fi altundeva.
oraşul ce se trezeşte încet, ziarul de mîine, dorinţa de azi
şi tu, decupînd oglinzi cu grija de-a nu răni, pe nimeni.

patul gol
mîna întinsă
şi tu şoptind
te iubesc...






luni, 7 februarie 2011

simple cuvinte

noaptea luna aşteaptă
cum nori peste timp,
în vîntul ce-adie
un alt anotimp...

aproape e focul,priveşti,
miros de primăvară
simţi aripi, şi-mi spui
cuvinte ce măsoară...

cu ochii închişi merg departe,
din visul meu în alt loc,
aud cum lupii-mi descriu,
amănunte....

stau lîngă tine şi-adînc,
e rost de tăcere,
în noapte te simt
adăpost de cuvinte....

sînt lucruri bizare,
în fiece clipă ce trece,
pe urmele noastre de trup
se pierde din doi,
diferenţa..

adormi lîngă mine,
mă prinzi ca o umbră ,
şi-n palmă-ţi şoptesc:
îţi aminteşti?

eşti tot ce ţi-am promis!

vineri, 4 februarie 2011

despre abandon

atinge o viaţă, cum focul se stinge,
priveşte un om,
oglindă în tine,
renunţă o clipă, din vreme,
şi pune-mi în braţe copilul,
din tine.

sînt gînduri ce-mi tulbură dimineţi,
o zi proastă pentru orice , doar impresii,
oamenii au ritmul lor,deraiaţi
ca un marfar ce împrăştie în jur
mii de amănunte.
aşa arată o zi,
ca o treaptă de fapt,
sau nu, ca un vagon pe care-l laşi în orice gară,
nu conteză care,
ştii doar senzaţia de uşurare,
aşteptînd capătul drumului , gol.

atinge o stea şi cere-mi iubire,
priveşte-n fîntînă răspunsul,
renunţă la doi,
doar o lună...

seara obosesc şi cuvintele,
mîinile ating trupuri, în cel mai bun caz,
sau doar se anină de ele, aripi frînte.
la adăpost orice lucru are mirosul lui, cunoscut,
liniştea tace ceasul , pereţi zugrăviţi într-o vară, oarecare,
deschid guri avide, frica
păstrează vise.

atinge-mă, spune-mi culori,
priveşte în mine , renunţă,
alb-negru,
intens.

ziua e un lucru bizar,
teatru, lumini, actori obosiţi,
oamenii nu se joacă, trec pe lîngă ei
pe lîngă scenă, în public doar cerşetorii
aplaudă,
cortine de praf şi drumuri prea lungi
pentru bis.

atinge ,
priveşte,
renunţă,
iubite...

marți, 1 februarie 2011

despre uitare

mai ştii?
mă ţineai în braţe cu iarna odată,
amorţeau clipe aşteptînd zăpadă şi-n oameni
nori ascundeau luna. spuneai
ssst...
e timpul altui alb.nopţi...
dimineţi ce umbreau ,îngeri
cu gene lungi tremurau cuvinte
şi aşternuturi, fărîme de gest
întoarse.
plecai cu tot din mine,
priveam şi gol trupul,
aţipea...
vise de zi întoarse,
zgomotul străzii,o cafea tare, aburind,
ochii ce dor,
lumina.
şi cum strigam ,
inutil să stau.
şi strada ,şi ziduri pretutindeni,
şi liniştea.
copii cu mîna-n mînă,părinţi,
şi foamea de fugă şi tăcerea,
oraşul arzînd , în fum de ţigară
un dor de gară....

mai ştii?
vin, pleacă şi stau cît să uite, păsări,
umbre-n fereste
ce cuprind şi alină
să uite.

mai ştii?
braţele tale ,
şi eu,
tot,
restul...