miercuri, 11 aprilie 2012

despre limite

astăzi cuvintele sînt amărui, ca o ciocolată cu multă cacao,
dulci, şi uşor picante, surpriza de pe etichetă,
le înghit temeinic, vin cu o ceartă , toţi ştiu unde se termină
sufletul meu.
nu mai gesticulez, nu mai ridic tonul, oricum nu mă aud
în primăvara asta toata lumea ştie ce vreau!
mă uit pe furiş la rucsacul meu prăfuit, îi fac cu ochiul,
te strîmbi! explodează cineva! eu mică,mai mică decit sufletul meu, tac!
era un gest, inocent, spun!
şi simt , şi gîndesc! şi tot mai mare se face un munte!
ŞI EU , EU....
nu ascult ce mi se spune! pfff... tac!
şi tac! inima mea bate haotic! tac-tac-tic-tac-tac-tic-tic-tic...
mă ridic şi iau cu mine toate temerile,
se face lumină şi  îşi duc mîinile la ochi!
rid! se împiedică unii de alţii, şi rîd!!!
din tot sufletul!
alung praful rîzînd încă!
pfffff!!!
măi! e primîvară!
mă duc să culeg ultima zăpadă!
la naiba cu ce nu am făcut!