vineri, 1 iunie 2012

despre rătăciri

există un loc unde îţi laşi sufletul,
un loc aparte, o fîntînă părăsită,
unde stai şi aştepţi luna să-ţi despletească gîndurile,
cît pentru un gest.
există un loc unde îţi laşi visele, povară,
în cumpănă, pînă la zi,
şi aştepţi atingerea,
pămîntul din palmă,
sentimentul că o să creşti cu fiece clipă,
mai aproape.
e vorba de iubire, aşa, rebelă,
şi singură-n noi, îţi spui,
te aşezi cu tîmpla pe glezna ta
şi taci. atunci se deschid aripi,
şi-un zîmbet alungă norii, e greu să zbori
cînd plîngi.
despre noi....
s-au inventat atîtea cuvinte cît nu ţinem minte.
ne rătăcesc semnele de punctuaţie,
şi dimineţile fără lună.
din tot ce sîntem, luna e miracolul
unui gest,
unui anotimp,
unui rost.
o altă lume!
îţi spui....