miercuri, 15 august 2012

despre ploi

plouă cuvinte discret,
alb inocent, mesteceni
cum toamna ascultă
cu ochii încet.

plouă din noi între ape
inimi alese de val
calde cum cad,
pe calendar

uite! azi  plouă
ferestre în zid
desene de rouă, sătule
închise şi mici.

trupuri şi noi , ne plouă
intens parcă luna,
noaptea-i străină
la sîn, creşte cu vina.

ce ştii? aud şoapte,
e vîntul ce lasă miresme
copaci care cad
înspre noapte.

iar ploaia?  nefiresc,
ochii mei animale,
rătăcesc flori de umbră,
secunde prin palme.

zîmbeşti o nuanţă,
aproape ziua se lasă
firesc, din fîntînî
plouă imens.

marți, 7 august 2012

despre şotron

ssst!
asta mă scoate din meditaţie. sau ce naiba făceam eu acolo. un parc, o bancă, o alee rătăcită, puţini trecători la ora asta a zilei, apropape de apus.
sst!
mă revolt puţin! nu spuneam nimic, doar priveam vag un tufiş puţin ofilit şi încercam să mă bucur de ziua ce moare.
sst!
mă ridic puţin contrariată, mai mult de ochii lumii, am senzaţia că am luat-o razna. cîţiva părinţi îşi duc odraslele la culcare, e atît de cald încît nu mai ştii unde mergi, nu mai zboară păsări, nici vîntul nu-şi face curaj să tulbure arşiţa.
sssssst!
în jur, nimic, oameni ce pleacă, pomii ce suferă, căldură mai mult decît duce un suflet, nu înţeleg, se tot întunecă, oraşul parcă se întinde, dincolo de limite, se întinde, topit într-o acalmie generală.
sssst!
deja nu mai suport! de ce eu?
un hohot de rîs îmi tulbură introspecţia.
şi rîde, şi rîde de mă apucă nervii!
şi rîd şi eu ca proasta, fără reper.
şi gata. cu rîsul meu s-a terminat totul. respir adînc, cred că am luat-o razna, de la căldura,
ador liniştea ..
sssst!
sar în sus ca la ultima judecată!
nu înţeleg nimic, rîde apoi,
mi se pare ca-i banca de sub mine,
că-i luna, că-i tufişul analizat mai devreme.
ssst!
accept. în sufletul meu liniştea, ca o povară,
stelele rîd, vesele,
eu tac.

ssst!


ştiu, zăpăcitelor, mă cert cu ele,
nu iubesc dimineaţa!

pe trotuar, şotronul se ceartă cu trecători,
ssst,
umbra  mea e mai vie decît sufletul tău!