despre simplitate

mă iubeşti?
da!
de ce?
pentru că îmi porţi visele.
cum aşa?
e simplu! eu îmi doresc o îmbrăţişare,
tu mă ţii în braţe cînd dorm.
aşa de simplu?
da!

despre noi

uneori sînt pasăre, cu inutile aripi,
noaptea îngîn  luna, şi zbor.
îmi întinzi mîna , îmi aplec fruntea,
atingeri de vise-n fîntîni,
şi zîmbetul tău, clepsidră,
drămuind timp şi zbor.
te iubesc, fiinţă cu ochi adînci,
te iubesc în locuri ucise,
în drumuri şi-n umbre,
în zile cu soare,
în ploaia cenuşă.
alteori sînt om,
suflet greu ca marea,
trist şi albastru,
ma atingi şi mă ierţi,
ca un trecător, visarea.
te iubesc, om cu trup de noapte,
cald şi uitat în şoapte.
plîng dimineţi despărţiri,
trec trenuri prin gări,
cuvinte obosesc.
niciodată nu sînt taină,
prin mine petreci,
murmur şi rîu, promise poteci,
te iubesc atunci,
suflet de iarnă,
alb şi pădure,
focul din uşă,
cu rugă, în trupul tău,
popas.

despre iluzii

nu poţi fi trecător prin viaţa unui om,
cînd iubeşti nu e ca şi cum ai traversa o stradă
nu poţi spune te iubesc aşa cum împarţi o pîine,
sufletul se simte, nu se dăruieşte.
am iubit o floare
tristă şi limitată în ghiveciul ei, mereu prăfuit,
a trecut anotimpul, iubirea mea şi gestul
ce-i ştergea de praf frunzele.
am iubit un cîine,meru în pasul meu,
umbra pe care nu o căutam, o găseam,
a pierit cu vîntul, timpul prea scurt i-a pus amintirea
pe frunze.
am iubit un om, cu braţe înfipte în inima mea,
şi şoapte, cîntece vechi mirosind a bunici,
am iubit un om,
mirosul lui pe pielea mea,
iluzii de cuvinte.
nerostindu-l s-a stins,
ca un loc interzis.
singur.
şi da, iubesc.
trecător prin tine.
etern.