despre nimicuri

e noapte.
noaptea e un lucru firesc, îmi spun,
ca rana, trece,
dimineaţa are  gust de tei,
cineva, cindva mi-a arătat teii.
poezii simple, adînci ca un gînd...
ce să-ţi spun astăzi?
iubirea are gust de mîine,
dulce- acrişor ca o gutuie?
prostii mici cu aluzii!
e dimineaţă!
sau nu, ce contează timpul?
îmi trec mîna prin păr şi îl vreau mai lung,
clipe, îmi spun,
cafea nu fac, mereu dorm mai  mult ,
ratez mirosul, şi senzaţia că cineva împarte cu tine asta.
primăvara bate la toate uşile,
unii deschid, alţii cred că o fac,
eu aştept toamna,
îmi place aşa, colorată, şi puţin tristă,
ca tine.
despre amănunte ţi-aş vorbi o viaţă,
daca ai avea răbdare,
aş trăncăni ca un tren,
prin toate clipele noastre.
cu gara niciunde,
doar aşa, să fie....
trecător.

despre anotimpuri

ssst! e primăvară!
asculta cum plînge zăpada.
ascult!
ce auzi?
poeme scrise pe fugă, în gări,
suflete măturate de vînt,
poveşti fără noimă cu iz de trecut,
palme reci, prea reci ,
pe uşi ce nu se deschid.
ai uitat ghioceii!
şi mugurii ce-şi alocă dreptul la nins!
am uitat, da, probabil fereastra mea
dă spre mare.
cum aşa?
oglinda din toate,
cînd vine primăvara, muntele se face mare,
copii au părul cărunt
bunicii rîd fluturi în suflet,
se leagă de cer toate drumurile.
apoi toţi cad,
ninsoarea de mai!
nu înteleg!
primăvara mă face să ma simt uşuratecă!
m-am îndrăgostit de oamenii de zăpadă,
dar iubesc brebeneii, şi liliacul sălbatec,
şi oamenii, cind încep să se dezbrace,
ferestrele ce se deschid încet,
şi ziua, mai darnică.
ssst!
e vremea anotimpului promis!