tablou cu revedere

pentru toate lucrurile nespuse am un remediu,

florile, mai mici, mai aspre, mai colorate,

depinde de cuvinte.

pentru toate gesturile nefăcute există o limită,

a cărnii,

nu poţi trece prin om ca prin pîine, devorînd.

pentru tot ce ar mai fi de spus există clepsidre

fără timp, cu aşteptarea tipărită pe etichetă,

ca un bilet dus, niciodată folosit.

există un loc unde oamenii au îngeri,

îngerii au aripi şi trec peste oameni lejer,

acolo nimic nu are finalitate, ca o rugă, sau ca un blestem,

se suprapun dorinţele ca un bloc

aici eu,

acolo vecina

şi în definitiv,

peste tot oameni.

ţi-am spus că îmi plac cocorii,

au graţia lor cînd stau, aşa cum ai oglindi

în fiece om trecutul.

mai vii?

mai vin.

de ce?

pentru că luna e cîteodată plină,

iar eu am staţie,

în tine.