despre prietenie

nu-ţi recunoşti prietenii după cuvinte,
nici după atingeri sau zîmbet,
există o chimie a prieteniei, ca a dragostei,
o simţi în privire şi în tăcere.
întinzi mîna, ca şi cum ai invita un vecin la moară,
căldura pîinii şi vocea copiilor, sătulă,
asta oferi.
e ca un roman prost gestul ăsta,
e inima ta plină cînd simţi puterea,
din mîna ce se lasă apucată.

nu m-am născut singură, m-a prins un suflet
şi m-a ridicat la şoapta mamei.
atunci am îvăţat gestul.
toţi oamenii te-njură de mamă,
e frustrant să ştii că nu poţi da viaţă,
că poţi doar să o iei,
chiar şi cu o virgulă.

mi-e dor de clipa cînd sînt,
cînd palme fac leagăn, şi legămînt,
folosit doar aşa, cuvînt mare, mi-e dor
de clipa cînd am făcut asta
cu oamenii.

mă gîndesc mereu la virgulă
ca la un loc unde am pierdut.