....mi-ai spus bună dimineţa şi-am uitat,
(în pîntecul meu luna se aşezase rotund,
palmele tale-i cereau parcă spre noi ieşirea
cumpăneam dorul cu ochii ce-mi asupreau pielea
vîntul, oftînd fereastra s-a deschis în noi ca o fugă
mi-am pus braţele în jurul tău fără grabă,
iarna picta un tablou extern, o rugă)
....nu fugi,
am mai multe clipe decît un cîntec,
te-am ştiut de atîtea ori că te-am uitat,
....nu ierta,
au ieşit vecinii să facă drum
pînă la noi zăpezile au tîmpla grea,
ca orice povară de dus,
...din obişnuinţă
mi-ai spus.
e o lume adîncă, înfiptă în noi ca un rău,
tu eşti albă şi timpul, timpul te va trece
prin mine
am ştiut că mă provoci
şi-am zîmbit,
....rotund anotimpul îţi spune
bun rămas,
bun găsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu