probabil că între oameni stă frica,
un fel de abis în care se pierd
altfel nu-mi pot explica de ce privesc în gol.
cu cît te apropii mai mult, cu atît mai rău tulburi un om
îţi simte respiraţia ca pe o ameninţare
încerci să ţi-o ţii şi te îndepărtezi
nu poţi trăi la limita aceea, e vid.
iubim
şi asta nu are legătură cu spaţiul
facem gesturi cît mai rapide, ca o fugă prin foc
după ce a trecut totul tragem aer în piept,
am scăpat cu viaţă .
poate că la limita dintre oameni nu stau uşi
ci cuvinte ce trebuiesc spuse pentru a linişti,
poate că tandreţea nu are legătură cu carnea
ci cu sufletul.
învaţă să atingi un om
aşa poate
nu vei mai scăpa cu viaţă
în definitiv,
murim cîte puţin în fiecare om de care fugim.
Un comentariu:
Esti vrajita deja :)
Trimiteți un comentariu