cînd nu eşti

vin trenuri.

poveri înlăuntu, poveri în afară,

oamenii merg drept.

copii zîmbesc,

îşi pun capul în palme,

tac mamele,

cînd plouă.

cineva cîntă, în el ca la vioară,

plînge, parcă e primăvară,

aş lua-o de la capăt.

oraşul respiră încet,

unii sînt, alţii aleargă,

nu ştiu unde.

dimineţa nu se bea cafea,

se face dragoste,

luna mai şade o clipă,

nu ştiu de ce.

întind mîna după paharul de apă,

apa defineşte o noapte,

închid ochii şi simt

e linişte.

ne îmbrăcăm, toţi,

e toamna ce spune

despre amănunte.

zîmbeşte!

cînd nu eşti lîngă mine vine,

vine şi iarna!

mai ştii?

noi nu ştim iarna.