despre zăpadă

îţi plac oamenii?
da. o să mă întrebi de ce...
da!
sînt o poartă către suflet,
nu al lor, al meu.
cum aşa?
oamenii sînt reflexii ale gesturilor
înlăuntrul nostru sufletul e singur,
cînd priveşti un om în ochi îi deschizi o poartă,
cînd atingi un om îi vorbeşti,
cînd iubeşti îl defineşti.
si totuşi ce legătură au oamenii cu asta?
oamenii sînt cuvinte.
cuvinte pe care nu le putem pronunţa,
nu le ştim ,
dar spun o poveste pe care o simţim toţi.
ce poveste?
cea a lipsei,
oamenii îşi lipsesc şi atunci spun poveşti,
nu poţi face asta de unul singur,
de aceea iubesc oamenii.
singură aş fi doar ceva neînţeles,
cu alţii sînt un întreg, ca o palmă,
pot apuca timpul,
şi sînt.
nu înţeleg.
nu poţi fi om de unul singur,
fără să iubeşti eşti doar un trup
şi o limită,
nu există spaţii fără alţi oameni,
doar drumuri.
drumurile sînt ceva dureros, ca singurătatea.
totuşi, dacă nu ai iubi oamenii, ce ai iubi?
zăpada!
cum aşa?
oamenii, de zăpadă,
ar povesti, ca o pagină,
albă.