miercuri, 13 octombrie 2010

despre doi


dacă ar fi să-mi ceri ceva ce ai cere?
pe tine!
e simplu!
nu, nu e simplu.
de ce?
pentru că nu poţi cere un om ca pe o carte.
nu-l poţi restitui după ce l-ai folosit.
trebuie să te gîndeşti bine înainte să faci asta.
un om e un loc,
un loc unde îţi aşezi sufletul pentru totdeauna.
dacă nu eşti sigur de asta nu ceri.
un om e şi un animal sălbatec,
nu-l poţi închide,
dacă nu-i dai aripi se întoarce în tine .
e rău lucrul ăsta?
da,
pentru că voi suferi,
ca o cuşcă ce nu poate fi cer.
eu vreau să stau în tine, te iubesc!
nu vrei, doar mă iubeşti,
a iubi e ca o torţă,
arde şi apoi te lasă în întuneric.
a cere un om e ceea ce leagă .
dacă tu ştii ce spun vei veni,
şi vei veni ca o uşă,
ca un zîmbet,
ştii, zîmbetele sînt ca ploaia,
dăruiesc.
unde greşesc?
nu greşeşti,
eu greşesc pentru că te cer!
cum aşa?
e bine să ceri,
doar că asta te face mai mult decît un om,
te face doi.
şi e rau?
nu e rău,
e minunat,
dar dacă deschizi ochii vezi,
şi vezi că timpul nu e un popas,
iar noi doi nu avem unde să ne aşezăm.
va trebui să mergem
şi cînd vei obosi o să te las să te odihneşti în mine,
iar eu voi suferi,
ca o cuşcă,
pentru că nu sînt cer
să te pot iubi
aşa cum meriţi!