sâmbătă, 30 mai 2009

dimineţi impare


e dimineaţa cînd te apropii de mine
mă iei în braţe ca la ultima masă,
ştiu, adevărurile stau în noi ca minele în cîmp,
nu vrei decît să zbori o clipă,
atît cît să te aşezi dumnezeieşte pe vine
şi să te eliberezi de încă o cină .
am un sentiment nou,
de cînd mă săruţi dimineaţa cu gura amară de vise,
îmi tresar tălpile a frig,
senzaţie din copilărie cînd mă prindea mama...
e dimineaţa cînd am pierdut tramvaiul
şi jaluzeaua noastră obosită abdică, în sfîrşit,spre lume
am o nouă periuţă de dinţi astăzi
îmi perii şi părul mai rebel,
cumva tind spre negru,
aseară s-a luat curentul şi am simţit că evadez,
dintr-un portret cu noi.

vineri, 29 mai 2009

vremea secetei


nu era vremea secetei,
doar a frunzei prea crude pentru umbră
sub vie nu încăpeau decît gînduri mici
desţelenite în primăvară,
bunica furase rostul privirii şi mă amăgea cu ploaia
cea fără de umbră
să stau paznic frunzei,
prea tînără ieri prea eu astăzi,
prea multă de mîine.
erau zilele mirării,
cînd evadau suflete şi-n palme primeneam griji de oval,
erau zilele prafului,
cînd cafeaua fumega
(crescuse în mine un lan,
doar crescuse,
să fiu)
cu arome lungi prea lungi pentru aşa un vis.

veneam şi plecam odată cu ploaia,
mă ruga bunica să vin cînd umbra era săracă,
anul acesta a uitat.

deja e vremea recoltei.

o altă cafea

aceeaşi dimineaţă tîrzie îmi pîrîie visele
deschid ochii cu gîndul la cafeaua rece
aşa-mi place, aşa o găsesc,
completarea aerului lipsit de respiraţii.
mirosul de salcîm mă supără astăzi
îmi persistă în amintire cu forma unui trup
ireal
simţit uneori printre cuvinte ,
altele.
apropii fereastra de tîmplă
să-mi fure gîndul,
prea brusc totuşi gestul şi gem
o secundă plecarea.
revin la cafea
în acelaşi colţ unde îmi încep dimineţile
mă ancorez să fiu,
mai mult decît o senzaţie de zbor.