miercuri, 26 august 2009

un alt oraş în carnea mea


îmi voi aminti salcîmii
cu umbra lor înfiptă în carnea mea
strada pe unde nu curgeau clipele
şi fereastra aceea merau închisă
în spatele căreia o inimă bătea orologiul
paşii mei sărutaţi de vînt ca o răzvrătire
apoi nimic nu va mai decupa în mine acelaşi oraş
mîinile mele vor purta alte amprente
ochii-mi vor cerne alte chipuri
atingeri zîmbete poveri acoperişuri
pe alte ploi îmi voi defini trupul
încă mi-e astăzi şi mă aşez în paharul de vin
ca asfinţitul ce răstălmăceşte griji
în cărţi ce joacă uitarea
paşii mei mici pe urmele tale
un tablou înrămat
într-o altă viaţă
praful din păr cu iz de Dunăre
poveştile nescrise
în oamenii
ce nu s-au scurs
sînt
îmi voi aminti treptele de unde
se smulg rădăcinile
ca o extracţie de suflet
cînd naşti

vineri, 21 august 2009

acoperişuri fără case


uneori îmi cad pleoapele peste case străine
decupînd din real vise
paşii-mi deschid ferestre şi-apoi stau
trag locul în piept ca pe-un drog
mă întorc spre pămînt şi tac
plouă şi îmi cresc aripi
în pîntecul acela cimentat
un om se ridică să fie
un zid se aplecă să spună
el trece, el cade, ei sînt
din cînd în cînd bat clopote
asuprind
golul
dintre cer şi pămînt.
îmi şoptesc apoi cuvinte
acopăr cu ele tot trupul din jur
la umbra lor se reflectă
inumane cifre
trei
unul
cinci
alunecînd în unghiuri
se deschid palmele
şi rup din cer un loc
golul se aşează vertical
aşa cum merg oamenii
aşa cum se priveşte
orizontul
plouă şi îmi cresc aripi...

joi, 20 august 2009

înscris pe o foaie de calendar


sînt drumuri şerpuind pe coaste
ca pumnii de ţărîna mov
cum pescăruşi se tipăresc pe pleoape
un alt autobuz defect pe rod
în staţia de unde eu nu urc
spre mai departe merg destine
au eclozat ferestre în acelaşi loc
pe unde trenuri rup din tine
un prun deschide răsuflări în vene
în frunza veche se petrece umbra
cînd se ivesc iubiri fărîme
sub unghii ascuţite-n vreme
o rimă pleacă
o culoare strigă
în palme definindu-ţi trupul
mai dorm arome
e linişte
şi parcă nicăieri
nu-i mai departe pleoapa mea
de tine.

marți, 18 august 2009

amprente


stau linişte în palme
s-au descompus paşii în tălpi
şi aştept
tu pleci pleoapele
şi taci
între noi respiră timpul
sacadat
nebuni privim
cum trecem prin noi
mă prinzi de trup şi spui
eu plec genunchii cum cer
acolo unde mă atingi
cuvintele tatuează gesturi
e haos şi stăm
totul are miros de fragi
de haine vechi
şi desuet
din inimile noastre cresc mîini
supliment
pentru un bilet dus.

o floare a plesnit


fluturi de noapte aşează drum
ticăie struguri decupînd vise
cerul despleteşte fîntîni
greierii tac de o lună a coasă
pămîntul se-ntinde flămînd
pe sub tălpi ielele stau
o floare a plesnit petale
se strigă a miros de viaţă
vîntul spulberă păduri
prin carnea mea din nou
iubirea.

marți, 4 august 2009

călătoriţi la clasa a III-a!


în mine sînt locuri şi alţii
prin vene joacă cei noi la ruletă curajul
mizînd frînturi de timp insolubile-n tac tac tac
sub frunte cei trişti invocă tăcerea
ronţăind abisul frenetic tic tic tic
cei singuri îmi sapă amprente în palme
dansînd tribal în jur amăgire
cei siguri se pierd prin locul
unde inima are tribune propii
pe tălpi mi-au pus cei nerăbdători drum
uimiţi sînt şi stăm
cei mulţi au trebuinţe pe glezne
tîrăsc peste tot animale tatuate
copite şi dinţi în carnea mea
mi-e veşnic foame în stomacul meu
cei visători eclozează în fluturi
nu plîng niciodată cei curioşi ce caută
dincolo de retină ţin mereu ochii deschişi
mi-e teamă de foc
cînd obosesc cei tandri îmi pictează coapsele
cu mîini ce mă cuprind
unul singur ştie
cum nu sînt
decît un pliant şi un bilet dus .

luni, 3 august 2009

dimineaţa toţi vrem

noaptea toate visele au gustul tău
uşor amărui
dimineaţa îmi scutur trupul
păşesc cu grijă ca şi cum m-aş fi împrăştiat peste tot
mă ghemuiesc în palme
îmi pun ochii în tălpi
gura în locul inimii
inima nu-i de găsit niciodată
aleargă mereu după poveşti, cai verzi şi feţi frumoşi
urît mirositori
vine de peste tot un iz de abandon
de parcă am ieşit din cochilii la soare,
biete suflete nătîngi
lumea e cuşca mea
lumea e limita mea
lumea e oglinda mea
repet pînă la uitare, obsedant
"noaptea visele ... "
defineşte la naiba, măcar un vis
măcar un suflet
măcar o limită
sîntem un amalgam pus la dospit
se tot speră că din doi vom ieşi
toţi speră, se dospesc doi cîte doi de ceva vreme
unii cresc aripi şi evadează
alţii devin noapte
visele au gustul tău
apăsat
dimineaţa îmi caut inima
dimineaţa
toţi vrem.