joi, 29 septembrie 2011

dar...?

noaptea luna îşi aminteşte,şi nori, şi umbre , şi foc, şi cîntări,
locuri unde nu am fost, lucruri pe care nu le-am făcut,
noi, priponiţi de-o eclipsă,ermetic pămîntul în noi.
multe străzi, puţine treceri aduc amintiri la un loc,
bezmetic, aş spune, oraşul acesta împarte.
pe tarabe, cărţi ruginite, cuvinte de prisos,
vînzători cu oglinzi, alegi pe suflet ce-ţi şade.
cîini cu ochii închişi, de bunăvoie orbi,
adulmecă, latră şi muşcă din noi vise .
economie de umbră, sub streşine mici,
cuiburi aduc pe la noi, rîndunici.
brutării cu miros, spic omorît,
foamea de noi e adîncă.
şotron, numere mici,
infinite poteci.
şi eu, parcă tu,
parcă eu, tu,
zîmbind!

joi, 22 septembrie 2011

da

sufletul meu cere, cerşetor la limita vieţii,
oamenii trec, oamenii dau, oamenii au,
eu tac.
adun nimic cu nimic,
copii cu plete de aur,
anotimpuri etrene şi soare,
deschid inimi ca pe scoici,
perle sau nu,
mă uit la trupul despicat şi nu mai vreau nimic!
doar o adiere de braţ peste umărul meu,
şoapta mamei cînd nu adormeam
şi vuietul nopţii,
focul şi umbra iubirii.
mi-am lăsat sufletul la răscruce,
ca o moară , ca un vînt, ca un călător nehotărît.
acum adun zilele,
zilele de cînd nu mi-ai mai spus
te iubesc....
doar noaptea mai cer lumină,
şi adorm aşteptînd apusuri,
clipe cînd trupuri abdică tăcerea.
spre zori,
nimic,
şi totuşi eternul...
da!

marți, 20 septembrie 2011

despre dependenţe

ochi de plumb străini în inimi
paşii grei strada prieten
cîinele şi-n vagabond
frica de lumină

postere cu disparuţi
peste case de copii
foamea de îmbrăţişare
sufletul ca un refuz

anotimpuri alungate
timpul ca un loc comun
gesturi tatuate-n grabă
loc de joacă-n foc nebun

mîini mai mici decît un zîmbet
colorează oameni buni
trotuare duc spre ceruri
vise în baloane de săpun

mame au abandonat
timpul bate-n ceas stricat
au uitat şi am uitat
dependenţa de iubire