joi, 11 februarie 2010

despre altceva


plouă de parcă cerul are rădăcini în mine
alb timpul impune limite şi tac,
fluturii au aripi moi, aleatoriu gîndite
firesc balanţe înclină spre ieri.
e o ultimă rugă pasul, nisipul cere clepsidra
şi tac calendare, de zid
din doi în doi numărăm iubirea
ca un baston ,ispitei
şi ninge, ca o derogare de la reguli,
albe aripi îmi sfîşîie trupul
nu vreau să zbor,
doar temelia şi frigul, atît.
atemporale gesturi despică lumea noastră în două,
un loc de odihnit gînduri,
alt loc de înteţit palme
şi peste, trupurile noastre obosite renunţînd.
mi-e dor de tine ca de copilaria mea.
în tot ce sîntem există un loc
ca o cutie poştală
unde îţi trimiţi visele.
identice locuri ne fac
inocenţi.
somn uşor.

sâmbătă, 6 februarie 2010

aberaţii pe note înalte


a fost ziua mea,
ne-am pus braţale unul în altul
ca într-un pahar adînc visele,
unii au zimbit,
alţii au curs, efectul de timp a trecut
nu mai e ziua mea,
oamenii mă privesc molcom, la fel,
mi-e teamă, am un an în plus şi o inimă
cum să împart la toţi?
ma simt ca o casă,
intră şi ies cum vor,
iluzii, pereţi, gesturi şi umbre
la final, sîntem toţi

mi-e teamă,
am limite de carne şi un termen
iubirea expiră ades
balansez în palme fîntîni
şi tac
timpul îmi gravează pe umeri povara.
succint povestesc, n-am loc de impresii,
e ziua mea
şi copila
nu-i lîngă
să-mi stingă depresii.

în toate-i un loc
comun ca o gară
şi trece un an,
să fie.
mi-e dor de voi
într-o doară.

a fost ziua mea şi un ban
face timpul să treacă
prin aripi ca vîntul,
despică o treaptă.

e loc pentru doi , o stare
şi-atît,
şi ştii doar noi
ne vom ţine etern de urît.

nimic mai normal ca o seară sub vie
şi greieri, şi vin, şi iarnă
o mie.........

a fost şi de timp mai avem
înainte, liman
să ne spunem cuvinte.

a fost şi de rest
primim
amănunte.