marți, 29 noiembrie 2011

despre fărîme

am nevoie de spaţiu să-mi iert cuvintele,
de trup să uit timpul,
şi de încă un om, să fiu rezonabilă.
întind mîinile cu foamea pulsînd în vene
şi nu renunţ, nu, cu ochii.
după cortină, aşa simt tăcerea,
umbra unui eşec ratat.
fărîme de gînd ,carusel pervers,
adunînd pe băţ, vată de zahăr,
elogii, miresme, o frunză bătrînă,
tabloul de ieri, astăzi, mahmureli cu chip de vină
tardiv. viitorul.
dacă mă întrebi, îţi răspund, furioasă,
dacă nu, trec strada şi privesc în vitine,
himere croite , podeţe podite-n culori.
şi îmi aduc aminte ceasul cînd stau,
goală ca un popas, margini de drum, călători,
respiraţii de nori, risipe.
noaptea, noaptea nu mai văd amănunte,
fac ce ştiu, îngîn luna, sar oameni, uit lumini
şi tac, ceas bătrîn, inimă rea,
iubire ,
zîmbesc, de ce ?
şi cum nu am obosit, mă cert cu brazii,
conuri!

marți, 22 noiembrie 2011

despre copaci

mi-am tatuat pe tîmple ani, rotunzi ca de copaci,
vis călător şi-un vreasc de veac m-a rătăcit
în ochii tăi am frunze, şi rădăcini în ceas stricat
mă tulbur printre aripi, nu îngeri, adieri de ieri,
cînd vine iarna amorţesc în clipe, adînc, ca o fîntînă,
cu braţele ca nişte şine, aştept o primăvară
să mai vină.
şi vine şi-mi pleznesc pe buze muguri, cu gustul tău,
de clipe pline, zîmbesc la frunzele pămînt,
ca o uitare de cuvînt.
doar ploaia mai anină trupul , cu-atingeri lungi
de timp prea scurt, cum numai amintiri
mai pot spăla trecutul din priviri.
inevitabil vine setea, o vară cu tristeţi uscate,
răstălmăcind tot ce ating, pămînt şi timp
se coc sub ultim anotimp preludii de iubiri.
cu toamna trec şi răni şi vină,
culori îngenunchează un răstimp,
da, inocente stau în palme reci atingeri
şi-n ape cad, rugină.
sînt trecător prin timp ca o liană,
nu am destinul de copac,
în trupul tău mă regăsesc, mă pierd,
şi tac şi-ngîn şi mor şi cer .
lumină.

vineri, 11 noiembrie 2011

despre indiferenţe

mi-am luat un cal albastu, l-am visat întâi,
l-am găsit, acum e-al meu, şi oamenii cred,
că e derbedeu!
mama-mi spune ieri n-ai fost, ştiu tabloul,
l-am primit cînd eram un suflet, şi decorul,
ca risipă!
am citit o carte lungă, cu coperţi de piele,
sufletul meu mai anină, de ea, vise, pietre,
vagă reuşită!
cine să iubească noaptea, ca durere?
dimineţi cu amintiri, tardive,
doar plăcere.
m-am obişnuit cu lumea, trece fară vină,
ninge, plouă, vin copaci, vin din urmă,
clipe.