s-au întîmplat
beţii de trupuri cu semne de carte
frînturi de ieri strecurate sub pahare
hotarele dintre gesturi firave
trenul ce oprea odată cu ziua
şi urletul
coborîţi, e ultima staţie
se retrage la depou
trupul meu fumegă inutil în acelaşi fotoliu
nici nu mai ştiu de cînd
am doi cîini, urlă ca demenţii
mă macină pe dinlăuntru ca o iubire
ca două
stau
decupez din mine bucăţi dispensabile
timpul trece
sub pahar tot pun ziduri
adun ferestrele în clasor
dependentă de spaţiu
ca de o gură în plus
îmi cînţi
eu tac şi ascult
timpul cînd mergem
mînă în mînă
indecişi
Războiul
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu