dimineţi cu tine şi cu noi

era noaptea cînd se făceau trupurile
treceau paşi peste pleoape ca un oftat de palmă
era timpul deschiderii
pe unde cădeau frunze se aşezau trupuri
izvorau umbre din şoapte
pămîntul se răsucea în tîmpla ta
era noaptea cînd se adunau ispitele
înaintea unui mîine devoram zidul aşa cum se vindecă rana
eram un loc de unde migrează pădurea
eram un stîlp pe care se sprijineau dimineţi
la umbra noastră-şi fumau stăinii ţigara
eram

ştiu, doi ochi au orizontul un punct
pe braţele noastre am crescut infinitul
carnea pe care o simţi fără vină

poveste fără sfîrşit
clişeu prăfuit pe un raft
e noapte
în ziua ce vine bunica ne şterge de praf
noi copii zăbovim încă,
o eră să trecem prin cîntec
obosiţi.