despre copaci

mi-am tatuat pe tîmple ani, rotunzi ca de copaci,
vis călător şi-un vreasc de veac m-a rătăcit
în ochii tăi am frunze, şi rădăcini în ceas stricat
mă tulbur printre aripi, nu îngeri, adieri de ieri,
cînd vine iarna amorţesc în clipe, adînc, ca o fîntînă,
cu braţele ca nişte şine, aştept o primăvară
să mai vină.
şi vine şi-mi pleznesc pe buze muguri, cu gustul tău,
de clipe pline, zîmbesc la frunzele pămînt,
ca o uitare de cuvînt.
doar ploaia mai anină trupul , cu-atingeri lungi
de timp prea scurt, cum numai amintiri
mai pot spăla trecutul din priviri.
inevitabil vine setea, o vară cu tristeţi uscate,
răstălmăcind tot ce ating, pămînt şi timp
se coc sub ultim anotimp preludii de iubiri.
cu toamna trec şi răni şi vină,
culori îngenunchează un răstimp,
da, inocente stau în palme reci atingeri
şi-n ape cad, rugină.
sînt trecător prin timp ca o liană,
nu am destinul de copac,
în trupul tău mă regăsesc, mă pierd,
şi tac şi-ngîn şi mor şi cer .
lumină.