despre oameni de zăpadă

te iubesc!
auzi asta printre gîndurile tale?
am obosit să bat inimă în mine!
zîmbeşti.
deschizi porţi spre nicăieri,
copii cu aripi de fluturi, roz, desenează aerul
nori obosiţi de vînt cedează,
raiul, un loc mic, prea mic pentru inima mea mare!
tu nu auzi!
latră cîini străini în inima mea!
întinde mîna, aprinde o stea, renunţă un gest,
cît ştii ,sau taci,
te adun din priviri!
omul de nea e un lucru bizar,
peste tot dau de el, zîmbeşte fugar,
între ape îmi spune,
eu curg, spre pămînt.
mai lasă-mi o clipă desenul de nea,
cît să-mi aprind o ţigară,
un gest neatent.
ce fac cu inima mea?
tic, tac,
timpul
insolent!