despre ploi

plouă cuvinte discret,
alb inocent, mesteceni
cum toamna ascultă
cu ochii încet.

plouă din noi între ape
inimi alese de val
calde cum cad,
pe calendar

uite! azi  plouă
ferestre în zid
desene de rouă, sătule
închise şi mici.

trupuri şi noi , ne plouă
intens parcă luna,
noaptea-i străină
la sîn, creşte cu vina.

ce ştii? aud şoapte,
e vîntul ce lasă miresme
copaci care cad
înspre noapte.

iar ploaia?  nefiresc,
ochii mei animale,
rătăcesc flori de umbră,
secunde prin palme.

zîmbeşti o nuanţă,
aproape ziua se lasă
firesc, din fîntînî
plouă imens.