e dimineaţa cînd te apropii de mine
mă iei în braţe ca la ultima masă,
ştiu, adevărurile stau în noi ca minele în cîmp,
nu vrei decît să zbori o clipă,
atît cît să te aşezi dumnezeieşte pe vine
şi să te eliberezi de încă o cină .
am un sentiment nou,
de cînd mă săruţi dimineaţa cu gura amară de vise,
îmi tresar tălpile a frig,
senzaţie din copilărie cînd mă prindea mama...
e dimineaţa cînd am pierdut tramvaiul
şi jaluzeaua noastră obosită abdică, în sfîrşit,spre lume
am o nouă periuţă de dinţi astăzi
îmi perii şi părul mai rebel,
cumva tind spre negru,
aseară s-a luat curentul şi am simţit că evadez,
dintr-un portret cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu