luni, 1 iunie 2009

maree


am căutat pînă ţi-am pierdut urma
seara îmi aprind ţigara şi-ţi caut răsuflarea
trag draperiile peste pat în nopţile cu lună plină
şi-mi închipui
sînt maree si urlu
foamea de mal invadîndu-ţi trupul
mai aprind o ţigară şi tac distanţa pînă la uşă
confortabil privesc lumea de după

dimineţile mi le amintesc zgribulită purtînd papuci prea mari,
pe unde aşezam uneori iubirea în forme
asudînd de frică o cafea amară,
am iubit zahărul pînă la tine

prea lungi îmi sînt hainele
mereu mă ascund în pătrate
ca în instantanee cu capac

deşi mă dor toate amintirile,
doar una nu urlă,
ecoul ei ţi-ar strica somnul
şi nu am braţe atît de lungi
să te adorm.

Niciun comentariu: