despre altceva

plouă de parcă cerul are rădăcini în mine
alb timpul impune limite şi tac,
fluturii au aripi moi, aleatoriu gîndite
firesc balanţe înclină spre ieri.
e o ultimă rugă pasul, nisipul cere clepsidra
şi tac calendare, de zid
din doi în doi numărăm iubirea
ca un baston ,ispitei
şi ninge, ca o derogare de la reguli,
albe aripi îmi sfîşîie trupul
nu vreau să zbor,
doar temelia şi frigul, atît.
atemporale gesturi despică lumea noastră în două,
un loc de odihnit gînduri,
alt loc de înteţit palme
şi peste, trupurile noastre obosite renunţînd.
mi-e dor de tine ca de copilaria mea.
în tot ce sîntem există un loc
ca o cutie poştală
unde îţi trimiţi visele.
identice locuri ne fac
inocenţi.
somn uşor.