marți, 2 martie 2010

dacă aş muri


ar rătăci neterminate gînduri căutîndu-se,
ştiu braţe ce ar fi atît de aproape de trup
încît ar rupe inima din el.
n-ar mai fi umbre să-mi ducă povara
nici tăceri să lase amprente ca o vioară pe care-ţi uiţi
la nesfîrşit trupul,
aş crede că am ezitat să-mi leg de carne prezentul,
dar nu, probabil că n-aş şti cum durerea se uită
voi fi doar un rîs, un zîmbet, o rugă,
fără intenţie m-aş aşeza la masă
din inerţia locului ocupat pentru că este.
nu există certitudini, nici limanuri, nici îngeri
doar un spaţiu ce va aduce aminte.
fără regrete pămîntul îşi va cere odihna
şi vîntul va fi mai liber cu o viaţă,
natural, aş spune acum, toate se întorc la origini
mai puţin pîntecul.
dacă aş muri ,m-ar trezi copila
n-aş suporta plînsul ei,
mi-aş aduna trupul
şi-aş fi la nesfîrşit ,
nu pot să o văd plîngînd,
nu pot.
dacă aş muri, să nu plîngă,
altfel nu pot.

2 comentarii:

Dan Cristian Iordache spunea...

foarte frumos, mai scrie din astea

ciuvica spunea...

de aş avea şi timp pentru...

mersi.