miercuri, 17 martie 2010

instantanee


cineva mi-a furat culoarea,
cea albă, ninge tot mai des cu depresii
pe strada mea trec oameni, da, oameni,
după mers ai crede că sînt şerpi, se apropie de pămînt
ca ziua de noapte.
eu zîmbesc, în venele noastre curge aleatoriu,
cu aceleaşi nuanţe şi gusturi ca trupurile,timpul,
aceleaşi umbre murdăresc drumul,
copacii au ritmul lor.
oamenii de pe strada mea trec desfrunziţi ades,
nu ştiu anotimpurile, nici floarea,
eu tac, ieri mi-am uitat sufletul într-o pasăre şi-am ameţit,
oboseala, mi-am zis, de ce să cred că aerul dăunează
nu zborul, aerul.
îmi pun tălpile unde cred că nu cad
acolo uneori visele ies şi mă împiedică să merg.
pe strada mea trec ades oemeni,
sau aşa văd,
în vene ne curge pămîntul
ceva tot vrea să zboare,
de aripi
n-avem loc,
pe strada mea trec ades, prea singură
pentru o pală de vînt.

Niciun comentariu: