miercuri, 2 martie 2011

ametsecate

ninge , azi iarna iartă primăvara
în ochi de ape plînge
frigul ,ce răscoleşte amintiri,
pereţi de munţi şi cer.

în noaptea dintre anotimpuri copii poartă vise lungi,
copaci mai cară flori de gheaţă,
mă ţii în braţe ca pe un răspuns,
la dimineţi, şi taine ies din soartă.

întinde mîna, tu, hoinar,
şi ia din fiecare spaima
fii astăzi leac de calendar
cînd obosită-i iarna.

la colţ de stradă blocuri tind spre gri,
de cer stau aninate filme mute,
privesc la ei doar cei
ce n-au uitat, poteci de gheaţă rupte.

pe pielea mea miros de tine,
genunchii obosiţi, şi-un gînd,
că ruga nu e loc , nu e cuvînt,
e amînare ca un suflet frînt.

în noaptea dintre anotimpuri oamenii îşi lasă părul lung,
culorile au gustul abandonului, alb-negru , la asta se rezumă liniştea,
păsări dorm adînc în oameni, prăpăstii cu vis de aripi,
zidurile prind mucegai, bătrînii oftează ca după un război pierdut,
tu ai ochii de lup, cu foamea de doi trecută prin sînge.

lasă-mi iarna, primăvară,
lasă-mi lupii la răscruci
să-mi alin setea de vară,
toamna stinsă-n cuib de cuci!





Niciun comentariu: