definitiv uimesc apusurile
şoapte învechite călătoresc
pe pagini de drum se aşează povestea
în turnul decupat din neant
apar secundele multe
se joacă sensuri sclipind
ochii abundă popasuri
la capătul mîinii stă trupul
împovărat
se aşează neantul
atît de mult alb nu poate fi
decît dacă-i nescrisă
finalul deschide coperţi
potcovite de umbre
cu paşii mărunţi
să crezi
e sfatul
unicornului.
Un comentariu:
Yipiiii... poza mea...:)
Trimiteți un comentariu