răsărit

nu deschide
prin vînt
păsări invocă
focul ce defineşte

mai liniştitor ca marea
din cînd în cînd
aşezat pe tălpi
gîndul

lîngă mine
cineva îşi mai ţine mîna
aproape cînd
umbra părăseşte

noaptea întoarce cartea
pe cealaltă parte
aştept aşa cum stă locul
suspendat în aripi

atît.