ştim cu toţii cum devine viaţa de la un timp
ritual de înghiţit, amorţit ,disecat, uitat, plecat
astăzi n-am fost mai aproape de mîine decît ieri
mi-am cumpărat sandale noi, las alte urme pe unde trec
prin casă mă port lăbărţat
am aceeaşi senzaţie că un om în plus
nu-mi va umple sufletul
mai sper în iubire din obişnuinţă
îmi plăcea finalul poveştii mereu
acum nu-mi mai aduc aminte
nici începutul nici conţinutul unei iubiri
finalul are gust de palme transpirate, gratii, umeri arşi
şi lipsa unui loc unde să-ţi aşezi trupul
aşa cum stă povestea într-o carte
dar astea sînt aiureli de împuşcat amanţi
acum îmi iau trupul
şi mă car în ziua cea mai lungă
acolo cresc mere din palmele tale
eu am trupul roz
şi dansez tribal
iubirea
Războiul
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu