marți, 19 ianuarie 2010

celui ce cîntă la chitară (pentru Nenea, de ziua lui)






şi mîna ta rostind chitara se lasă greu pe amănunte...
ana îşi dezlega iar zidul sub zodia iubirii interzise
se lumină trecînd prin noi,
o şatră-şi descînta limanul
în sala de-aştepare-a unei zile
romanţe se-auzeau mai tare
spre ieri.
ardealul parcă cere ajutor
e aproape linişte şi-n cupa palmelor ,
ţin parcă antiprimăveri.
ploaia ce ne trece pragul
îngemănaţi ca-ntr-o poveste
gutui îmi pun părinţii azi la geam
îmi amintesc de munte
ca de-o icoană pusă-n umbră
şi rătăcirea unor albatroşi în taină.
te rog acum să-mi spui de horea,
din care creşte mlada sufletului meu,
cu amintiri de toamnă şi emoţii.
mai trece-mă şi oltul, într-o doară,
de dorul mărioarei , c-am iubit cu lasă
şi nu-mi aduc aminte de cireş
pe palme scrijelindu-mi drumul către casă.
de ziua ta să nu fii singur,
canarii stau cu tine toată seara şi vrăbii cîntă
din apuseni cărări ce dor.
actori noi sîntem, felinare iartă si aduc aminte
că una-i sara şi cu ea
sîntem ulcior de vis cu toţi.
să-ţi cînte sufletul chitara atît cît drumuri au destine
şi pe un bulgăr de ţărînă
să-i aminteşti şi galsului de tine.
niciodată să nu uităm să-ţi spunem
noapte bună.

2 comentarii:

Profesorul spunea...

Salut! Scuze! Am un premiu! Sănătate!
http://liviuchifane.blogspot.com/2010/01/scriitor-superior.html

ciuvica spunea...

MULŢUMESC!

mie personal mi se pare o joacă de copii....şi nu mă consider scriitoare...dar mulţumesc!