celui ce cîntă la chitară (pentru Nenea, de ziua lui)

şi mîna ta rostind chitara se lasă greu pe amănunte...

ana îşi dezlega iar zidul sub zodia iubirii interzise

pădurea unui alt copac

se lumină trecînd prin noi,

o şatră-şi descînta limanul
în sala de-aştepare-a unei zile

romanţe se-auzeau mai tare

spre ieri.

soldatul dintre linii se ridică,

ardealul parcă cere ajutor

e aproape linişte şi-n cupa palmelor ,

ţin parcă antiprimăveri.

colindăm cu mîini nemuritoare

ploaia ce ne trece pragul

îngemănaţi ca-ntr-o poveste

de decembre.

gutui îmi pun părinţii azi la geam

îmi amintesc de munte

ca de-o icoană pusă-n umbră

şi rătăcirea unor albatroşi în taină.

te rog acum să-mi spui de horea,

de urme-adînci lăsate de o coasă

din care creşte mlada sufletului meu,

cu amintiri de toamnă şi emoţii.

mai trece-mă şi oltul, într-o doară,

de dorul mărioarei , c-am iubit cu lasă

şi nu-mi aduc aminte de cireş

pe palme scrijelindu-mi drumul către casă.

de ziua ta să nu fii singur,

canarii stau cu tine toată seara şi vrăbii cîntă

din apuseni cărări ce dor.

actori noi sîntem, felinare iartă si aduc aminte

că una-i sara şi cu ea

sîntem ulcior de vis cu toţi.

să-ţi cînte sufletul chitara atît cît drumuri au destine

şi pe un bulgăr de ţărînă

să-i aminteşti şi galsului de tine.

niciodată să nu uităm să-ţi spunem

om bun,

noapte bună.