marți, 15 iunie 2010

printre cîini oamenii aleargă


oamenii fac gesturi
se zdrobesc de pielea mea precum insectele pe parbriz,
cum?
trag aer în piept aşa cum aş fuma ultima ţigară
si aştept
oamenii fac gesturi, pielea mea se crapă,
un sac de box îmbătrinit
cînd?
îmi fac curaj şi merg, încet, cît să nu pierd amănunte,
o perdea pe jumătate trasă descoperă camera cu un gest feciorelnic,
umbra unui anunţ decupează din asfalt o altă trecere, zîmbesc,
doar un cîine se lasă păcălit,
miroase uşor a moarte ca un coş de gunoi plin,
plin de resturi şi amintiri, miroase uşor a moarte...
oamenii par debusolaţi şi eu,
eu n-am atîtea braţe să-i conduc
unde?
e tîrziu, grăbesc pasul
mă împrăştii printre ceilalţi
uniform,
cu aceeaşi sete cu care m-am oprit.
amănuntele rămîn pe trupul meu tatuaje,
vineţii precum iubirile grăbite
şi merg
cine?




Un comentariu:

GraficWorld spunea...

Giro e rigiro mi ritrovo qui. Ti lascio un salutino e ti auguro una buona serata
Gio'

http://remenberphoto.blogspot.com/