luni, 19 iulie 2010

despre inocenţă


sub iarba asta sînt destine,
stau
iar fluturii au inimă de piatră
stau
pe lîngă rîuri maluri plîng
tot stau

un vis

cum se aprinde focul mamă?
cu inima, draga mea.
şi oamenii ard?
da, ard amintirile.
de ce fac asta mamă?
cumva toate se vindecă.

sună ceasul la altă oră,
mă trezesc în alt pat, altă viaţă, alt dumnezeu
altă carne, alte uşi şi aceeaşi evadare
plec să plec
atît.

unde se duce noaptea?
în oameni.
oamenii au dimineţi?
cîteodată, cînd uită .
tu uiţi vreodată, mamă?
uit draga mea.
pe mine m-ai uita?
n-aş putea,
n-aş putea,
zîmbeşti în mine.

Un comentariu:

Mihai Paun spunea...

Salut,
Vreau sa iti retin atentia pentru cateva secunde, eu mi-am facut un alt blog si vroiam sa facem din nou link exchange si cu blogul nou
Daca vrei poti adauga link-ul http://mihaipaun.ro/blog cu titlul Mihai Paun - Scrierile mele
Apoi te rog sa imi lasi un mesaj pe http://www.mihaipaun.ro/blog/link-exchange/ cu link-ul tau si numele pe care vrei sa il pun la mine in blogroll
Imi cer scuze de deranj si astept un semn de la tine
Mihai