despre îngeri

nu ştiam că e greu să fii înger....
credeam că doar zîmbesc la noi şi gata!
frunze cad,
ploaia adună,
ziduri pleacă...
nu e chiar aşa!
îngerul meu are răni, peste tot,
ca o trecere de pietoni,
una caldă, una rece,
oamenii ştiu doar drumul, înainte.
ce să bandajezi?
n-ar mai fi sigură trecerea prin rugăciuni.
un înger sănătos tun e ca un drac!
pus pe glume şi obişnuit să-ţi arate adevărata ta faţă.
îngerul meu fuge de tratamente, ca biserica de umbre.
buruieni!
ştiu!
tot ce iese din ochii hulpavi ai timpului e anomalie.
eu iubesc.
îngerul meu e obosit şi prăfuit de ameninţări cu uitarea,
m-a abandonat.
stau pe o scară ce nu urcă, nu coboară,
doar o scară, inutilă,
între două nivele de apropiere
mai jos mama mă purta în braţe, vise,
niciodată nu a făcut asta,
mai sus, cineva mă iubea mai mult decît mîine,
aiurea, iubirea e astăzi.
ok spun.
stau!
ma-ma mă-sii de înger !
păi pînă unde să mai rabd eu soarta de a-mi fi?
hai!
priveşte!
simte!
ştii?
nu te pot păcăli , nu te pot răstigni, nu te pot alunga ,
doar priveşte,
înger pervers şi inutil!
iubesc,
şi tu nu ştii cum să mă păzeşti de asta!
rîde...
şi-l simt în suflet taifun...
rîde...
iubirea,
îmi spune,
nu-i lucru de care îngerii te feresc!