dimineața ca o urmă de pas,
ceasul ce sună tardiv,
nu te poți trezi din iubire,
lumina și zîmbetul tău!
chipul meu , ochii tăi,
atingeri în timp ,amănunte,
drumul ce stă, între noi
brațele tale și anotimpuri.
fărîme de vorbe, luna
un abandon și o limită unde
copacii , umbre pe piept
au aripi de om și urme de lup.
cuvinte cu miros de pîine,
gust de fîntînă, aspru și lin,
trupul tău ca o vină, și eu,
descinderi în noi ,întrebări.
atingeri de lut, vin de soi,
zgomote dulci și chitări,
un gest ca un punct,
doi, și-un zîmbet răspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu