despre pendul

auzi? îmbătrînesc copacii lîngă noi,
frunze apleacă ramuri pînă la lut.
de ce taci?
deschide ochii, întinde mîna,
şopteşte.
sînt lîngă tine , mi-e sete şi teamă,
umbli prin mine încălţat,
ridică privirea pînă la soare!
oamenii vin, oamenii pleacă,
fiece suflet e gară, cu flori răspîndind parfum
de bun rămas.
amintiri trec prin guri, de la om la om,
ca un sărut, ca un apus,
noaptea visele prind viaţă.
de ce taci?
trecători au ochii tăi, acum aproape,
acum departe, ca un pendul,
rupt din sufletul meu.
porumbei cu aripi închise, firesc,
hrana din palme,
îţi aminteşti nelămurirea?
cum se iubesc doi oameni, definitiv?