despre decupări

toată dragostea asta are gust amar,
o coajă de portocală rătăcită între cuvinte.
mîna întinsă ca şi cum ai îmblînzi un animal
şi dorul meu de atingere.
tu crezi că sufletul meu poartă linişti,
eu visez timpul, pierdut în braţe,
cît de linişte să fie-n război?
cît poate duce la gură apa, setea!
mă priveşti zîmbind clipele,
mă alint aleatoriu, mîna mea aşteaptă,
nefiresc, luna.
mă cerţi că sînt ape, te iert că eşti mîine,
îmi spui vorbe multe, ascult ce-i în mine,
copii cu nuanţe de roz decupează firesc
paşi şi minuni, comori, şi refugii,
eu tac, supărată, tu dormi, obosit,
ce-i pasă, scîrţîie o poartă,
fluturi mor,
e anotimpul cînd renunţă.
somn uşor.