dimineaţa toţi vrem

noaptea toate visele au gustul tău
uşor amărui
dimineaţa îmi scutur trupul
păşesc cu grijă ca şi cum m-aş fi împrăştiat peste tot
mă ghemuiesc în palme
îmi pun ochii în tălpi
gura în locul inimii
inima nu-i de găsit niciodată
aleargă mereu după poveşti, cai verzi şi feţi frumoşi
urît mirositori
vine de peste tot un iz de abandon
de parcă am ieşit din cochilii la soare,
biete suflete nătîngi
lumea e cuşca mea
lumea e limita mea
lumea e oglinda mea
repet pînă la uitare, obsedant
"noaptea visele ... "
defineşte la naiba, măcar un vis
măcar un suflet
măcar o limită
sîntem un amalgam pus la dospit
se tot speră că din doi vom ieşi
toţi speră, se dospesc doi cîte doi de ceva vreme
unii cresc aripi şi evadează
alţii devin noapte
visele au gustul tău
apăsat
dimineaţa îmi caut inima
dimineaţa
toţi vrem.