sînt drumuri şerpuind pe coaste
ca pumnii de ţărîna mov
cum pescăruşi se tipăresc pe pleoape
un alt autobuz defect pe rod
în staţia de unde eu nu urc
spre mai departe merg destine
au eclozat ferestre în acelaşi loc
pe unde trenuri rup din tine
un prun deschide răsuflări în vene
în frunza veche se petrece umbra
cînd se ivesc iubiri fărîme
sub unghii ascuţite-n vreme
o rimă pleacă
o culoare strigă
în palme definindu-ţi trupul
mai dorm arome
e linişte
şi parcă nicăieri
nu-i mai departe pleoapa mea
de tine.
ca pumnii de ţărîna mov
cum pescăruşi se tipăresc pe pleoape
un alt autobuz defect pe rod
în staţia de unde eu nu urc
spre mai departe merg destine
au eclozat ferestre în acelaşi loc
pe unde trenuri rup din tine
un prun deschide răsuflări în vene
în frunza veche se petrece umbra
cînd se ivesc iubiri fărîme
sub unghii ascuţite-n vreme
o rimă pleacă
o culoare strigă
în palme definindu-ţi trupul
mai dorm arome
e linişte
şi parcă nicăieri
nu-i mai departe pleoapa mea
de tine.
2 comentarii:
m/a buimacit putin toata salata cu autobuze costise vene si pruni
poate ca asta e ideea sa fie adresata irationalului din cititor,
in fapt mi.a placut poezia/ dan
e un lucru pe care-l descoperim împreună cu ceilalţi, poezia....o scriem pentru că aşa simţim, o citim pentru a cunoaşte.
de fapt mă bucură replica ta...înseamnă că nu în van strigăm.
te mai aştept.
Trimiteți un comentariu