luni, 11 ianuarie 2010

despre noi


în jurul nostru stau lucruri
mă simt uneori inutilă ca o vază cu flori
atunci îmi mîngîi coapsele , zîmbesc şi-mi amintesc,
în noi stau oameni, adunaţi ca într-o gară
aşteptînd,
din cînd în cînd cad în noi străini
mîinile lor stau lipite de trunchi
aşa am văzut odată nişte păsări,
cu aripile înlăuntru, uimite şi frînte totodată.
sînt un obiect
în camera noastră dau bine ,
mă asortez cu uitarea, mă prăfuiesc iertările
şi nu dispar la prima recesiune,
ieri mi-ai întins palmele ca o carte desfăcută
privirea ta îmi contura amprentele dureros,
mi-am simţit inima în vîrful unghiilor
înfiptă , fără speranţa că aleatoriu destinul
e imparţial...mi-a fost teamă pentru că urăsc
şi asta se poate vedea ca o operaţie recentă.
în concluzie, eu sînt o închisoare
tu zăvoreşti
şi din noi doi nu poate ieşi nimeni
din principiu
pînă la moarte...

2 comentarii:

Liviu Chifane spunea...

Bună dimineaţa! Îţi ofer o leapşă. Sper să o primeşti cu plăcere!
http://liviuchifane.blogspot.com/2010/01/parte-de-carte-data-mai-departe.html
O zi plăcută şi spor la scris!

ciuvica spunea...

mulţumesc pentru gîndul către mine.