duminică, 8 noiembrie 2009

drum înspre alte vieţi


poteci desculţe las în verde
să-mi invadeze simţul cum adorm
poveri de frunze timpul pierde
pe gândul meu le-aşează uniform
cu tâmpla ţintuită pe podea
îşi cântă lemnul ultima suflare
iar vântul potolit de uşa grea
mai poartă visul ca o amânare

mi-e dor de lacuri fără pleoape
privind la mine dintr-un verb
un mod uitat de a cunoaşte
şi versul înfăşat în cerb.
în zidul meu nu am cămară
şi pentru stropul meu de veac
adun în pumni destin din vară
să mai ascund o noapte în rucsac.


în mine muntele pun lespezi,
pădure dedesupt,
cum am trăit mereu zăpezi
în oamenii ce nu-s de mult.

2 comentarii:

Stelian spunea...

deci....ma omori cu niste rime. In sfarsit ma "enervezi" si tu cu ceva....

ciuvica spunea...

hehe...e rîndul tău....;;)