joi, 5 noiembrie 2009

ia liftul !


nu sînt,
în locul meu sînt lifturi
busole, haine
eu stau la umbră
aşteptînd cina
aproape de tundră am un locaş
acolo mă adun, privesc, spun, tac
ceilalţi mă privesc îngăduitor
şi în lumea lor se suferă
se frînge ziua în porţii
se uimeşte
vin şi plec aşa cum vreau
nimeni nu întreabă de ce
toţi ştiu,
eu nu
şi-mi vine să urlu în liniştea lor
mi-e teamă însă de cai
să nu scape din mine.

aşa trece anul, iubirea, frigul.

mîine mă întorc în oraş
nu voi fi,
mă veţi găsi însă.

vederi,
doar pentru cine foloseşte liftul...

2 comentarii:

Chu Nam Cuong spunea...

Frumoasa poezie. Imi place!

ciuvica spunea...

mulţumesc! sper să mai scriu aşa...pe gustul tău! :)