duminică, 8 noiembrie 2009

noaptea cînd încolţesc ghioceii


e noaptea cînd nu încui uşa
deschid palmele să cuprind golul
măsor paşii pînă la zid
adulmec limita, tac,
plec a despărţire capul
şi urlu!

e noaptea
grabei, a gării, a frigului
eu ca un bagaj făcut în grabă aşteptînd

e noaptea cînd nu se întîlnesc trupuri
se sting lumînări,
se aminteşte iertarea,
se sapă şanţuri între rădăcini
şi aripi


din două în două ierni
această noapte
e timpul ce-mi rămîne
povară de viaţă.

2 comentarii:

ana sofian spunea...

E noapte
când rădăcinile caută izvor
să se-adape
iar fluturii bâjbâie-n zboruri stângace...

ciuvica spunea...

din truda florilor de colţ
deschide ziua ochi
un vis de alb, în umbră
...ghioceii