doar frunzele se ţes podea
în calea ta, în calea mea
şi are bradul timp de verde
privirea ta, privirea mea
urmează iarna alb tipar,
iubirea ta, iubirea mea
ecoul pietrei bîntuie tăcerea
povara mea, povara ta
din amănunte se întoarce dorul
rămîi o clipă fără nume,
străinul ce-a ştiut să piardă
şi-n mîinile precum o curbă
întoarce-ţi faţa către mine.
2 comentarii:
Hmmm .......
mie nu mi se pare asa de simplu ;),
frumoase versurile, printre cele care imi plac cel mai mult din ce am citit pe blogul tau.
aşa este, nu este...
mocul de exprimare e simplu...mai simplu...deşi eu scriu mai complicat, unele lucruri nu necesită asta.
mulţumesc , cel mai mult mă bucur atunci cînd ceea ce scriu ajunge şi la sufletul altcuiva...
Trimiteți un comentariu