ce sînt?
un nume pe care îl uiţi, inevitabil la prima rostire,
apoi o chemare, dacă amintirea există,
un chip, la fel de uşor uitat ca un număr de telefon,
inedit şi totuşi inutil de memorat,
o răsuflare, inconştientă ca şi iubirea, caldă şi rece,
repetabilă ca povara, greu de definit şi uşor de ignorat.
ce-aş fi?
un loc, o stîncă, un abis, un sfîrşit, o lacrimă, nimic.
îmi sînt cunoscute braţele şi paşii,
zîmbetul şi golul,
cel pe care-l lasă lumea de cîte ori pleacă,
cum să definesc un pic de carne cu ochi şi aripi înlăuntru?
nu sînt , dar am fost copil,
am fost, dar nu voi mai fi bătrînă,
mă leagă de pămînt umbra şi sentimentul că am început ceva
ce trebuie terminat.
astăzi sînt un om trist,
mîine voi fi cuvînt, lipsă, mîngîiere.
pentru cine nu mă cunoaşte sînt o variabilă poveste
în rest, prezent şi trecut, tatuaj în timp aleatoriu.
un singur lucru cert,firesc şi conştient,
sînt mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu