există cuvinte mai dureroase decît oamenii
şi oameni mai simpli decît cuvîntul
între două feţe ale oglinzii stau
indecent uneori, aşteptînd ca ceva să spună.
pentru mine oamenii au două sensuri
unul înlăuntru, fără urmă de frivolitate, sau cu,
unul înlăuntru, fără urmă de frivolitate, sau cu,
altul dinspre mine, ca o extensie a ceea ce nu voi fi vreodată.
sînt oameni mai grei decît cuvîntul,
merg şi sufletul meu suferă, ca un gambit
din cel mai mic spre cel mai mare rost,
suferă.
sînt cuvinte mai profunde ca o minte de om
le evit, le rostesc, le atrag, le combin
şi totuşi ,
într-un final de text se întrupează în punct.
nu pot depăşi răscrucea dintre ceea ce se spune şi ceea ce este
în definitiv orice om are cuvîntul lui
aşa cum orice cuvînt are omul lui,
pentru cine nu poate
există tabloul,
cel din care ieşim în fiecare dimineaţă să ne bem cafeaua
departe, credem noi, de amănuntele
unei rostiri,
dealtfel, fireşti.
4 comentarii:
in definitiv orice om are cuvantul lui, mai dureros sau mai sensibil, acesta va fi frivol prin natura sa pentru ca niciodata nu va avea posibilitatea de a descrie ceea ce vrea sa transmita.
îmi lipseai....ca un cuvînt nerostit.:)în definitiv, cuvintele sînt ceea ce ne leagă.
o gură de aer proaspăt dimineaţa...merci fain:)
surprinsă şi eu....cu plăcere!:)
Trimiteți un comentariu