cu dor de carne

ţi-am spus, mai lasă naibii ruşinea
apucă-mi trupul aşa cum ai muşca dintr-o pîine
orice leziune are în ea un dram de plăcere.
mai lasă naibii amintirea şi spune-ţi cuvinte de ocară,
din cînd în cînd uşile îşi pierd zăvorul
şi răstignesc .
timp de o săptămînă am visat cum pescuiam păstrăvi
pe rîul acela prieten şi duşman, ca un film vechi,
ca o aşchie sub unghie
pescuiam, din inerţia naturii, treceam cîrligul prin noi şi aşteptam
feerii de primăvară cu miros de liliac sălbatic şi lemn ud
oare de ce?
în definitiv între noi şi noi stă doar vîntul
cu atîtea cicatrici de la adăposturi , încît mi-e teamă
că pămîntul n-o să mai respire.
un dram de noroc, prag de pădure, licurici albi împletind
inegal poteci şi...
mîinile tale contopindu-se cu umbra.
mai lasă naibii tăcerea
şi urlă-mi trupul cu setea lupului, de sînge.